Întâlnirea a debutat cu susținerea tezei Sărbătoarea Bunei-Vestiri în Teologia Ortodoxă. Elemente de istorie, rânduială și spiritualitate liturgică, susținută de drd. Mădălin-Gheorghiță Ceobanu, redactor coordonator la Revista de gândire și spiritualitate creștină „Teologie și Viață”. Comisia științifică a fost formată din pr. prof. univ. dr. Alexăndrel Barnea de la Facultatea de Teologie Ortodoxă din Iași – președinte, pr. prof. univ. dr. Viorel Sava, directorul Școlii Doctorale – îndrumător, arhim. prof. univ. dr. Teofil Tia și pr. prof. univ. dr. Vasile Stanciu de la Universitatea „Babeş Bolyai” Cluj-Napoca, dar și conf. univ. dr. Cristian Cezar Login de la Universitatea de Medicină şi Farmacie „Iuliu Haţieganu” din Cluj-Napoca. După citirea referatelor, comisia și-a exprimat recunoștința față de doctorand, afirmând totodată nerăbdarea ca lucrarea să vadă lumina tiparului cât mai repede.
O premieră în spațiul liturgic românesc
La cea de-a doua ședință, drd. Ammar Awad, bursier originar din Siria, a prezentat lucrarea Anaforaua siriacă a celor doisprezece Apostoli, mărturie a ritului antiohian vechi. Cadru istoric – text – studiu comparativ – comentariu teologic. De această dată, comitetul a fost prezidat de pr. prof. univ. dr. Ioan C. Teșu de la Facultatea de Teologie din Iași. Potrivit primelor afirmații făcute de membrii comisiei, teza reprezintă o premieră pentru teologia liturgică din țara noastră, dar și un bun început pentru aprofundarea acestui subiect.
Teza de doctorat a fost realizată pentru a-mi oferi un răspuns la o căutare personală interioară, anume aceea de a trăi Taina Euharistiei așa cum a trăit-o Biserica de la început – o trăire care mântuiește, pornind de la cuvintele rostite de Preafericitul Patriarh Daniel și reluate de părintele profesor Viorel Sava în cadrul unei întâlniri la Balamand: „Liturghia va mântui România”.
Anaforaua celor Doisprezece Apostoli păstrată în limba siriacă este una dintre sursele care au atras atenția cercetătorilor începând cu anul 1920, datorită asemănării uimitoare descoperite atunci între această anafora și Anaforaua Sfântului Ioan Gură de Aur, cunoscută în Biserica Ortodoxă. Textul care ne-a parvenit se crede că a fost redactat în secolul al VI-lea sau al VII-lea, pe baza unui text grec mai vechi și mai simplu, care, la rândul lui, a constituit nucleul liturgic al Anaforalei Sfântului Ioan Gură de Aur. Lucrarea de față servește drept mărturie a înrădăcinării moștenirii liturgice care ne-a fost transmisă, scoțând la lumină unele dintre rădăcinile și trăsăturile sale timpurii.
Lucrul la această lucrare a ridicat o serie de provocări dintre care aș aminti: existența unui set de termeni eronați în domeniu, folosiți uneori alternativ și care pot crea confuzie, lipsa unei clasificări cuprinzătoare a liturghiilor răsăritene, prin intermediul căreia să se poată înțelege poziția și importanța liturghiilor antiohiene și marginalizarea vechiului rit antiohian în studiul istoriei cultului creștin.
Elementele de noutate pe care le aduce teza constau în traducerea a două anaforale din siriacă în română – prima și a doua atribuite celor doisprezece apostoli – și a răspuns unei întrebări care a circulat mult timp în mediul academic specializat în anaforalele siriace: dacă există sau nu o a treia anafora siriacă atribuită celor doisprezece apostoli. Această problematică a fost clarificată prin descoperirea manuscrisului DIYR00221, păstrat la Diyarbakir, datat la sfârșitul secolului al XVIII-lea, singurul cunoscut care cuprinde trei anaforale siriace atribuite apostolilor. De asemenea, este realizată prima cercetare amplă a diferitelor tipuri de clasificare a anaforalelor răsăritene, precum și o analiză a evoluției studiului lor, oferind și prima cercetare asupra celei de-a doua anaforale a celor doisprezece apostoli.
Concluzia la care am ajuns la finalul acestei teze, la nivel personal, este aceea că o lectură integrală și simplă a anaforalei ne face să înțelegem că totul se învârte în jurul Sfântului Potir, în jurul împlinirii Tainei și al dobândirii lucrării ei, iar Sfânta Liturghie nu este doar cântări sau rugăciuni pentru sănătate și alte cereri, ci, în primul rând, este unire cu Hristos.
În final se cuvine să aduc mulțumire celor care au fost alături de mine în acest parcurs academic, duhovnicesc și personal în acești 8 ani petrecuți în România: Preafericitului Părinte Patriarh Ioan al X-lea, al Antiohiei, care mi-a oferit binecuvântarea de a veni să studiez aici, Înaltpreasfințitului Părinte Teofan, cu sprijinul și acordul căruia am venit să studiez la Iași și care mi-a oferit bursă și cazare timp de opt ani, dar și dragostea unui părinte darnic, părintelui stareț Melchisedec de la Mănăstirea Putna pentru sprijinul său, răbdarea și dragostea părintească, părintelui coordonator, Viorel Sava, care încă din 2016, de când ne-am cunoscut, și-a asumat sarcina de a-mi găsi o bursă pentru a studia în România. De la el am învățat nu doar lucruri academice, ci și valori necesare oricărui om care dorește să reușească în viață: angajamentul, disciplina, punctualitatea și perseverența. De asemenea, le mulțumesc părinților mei, membrilor comisiei de susținere, profesorilor mei de limbă română, cât și tuturor celor care au fost prezenți la susținerea publică a tezei, de aproape sau de mai departe, dăruindu-mi o clipă din timpul lor sau o pomenire în rugăciune, ne-a declarat noul doctor Ammar Awad.
La finalul celor două susțineri, după evaluarea realizată de către comitetul științific, cei doi candidați au depus jurământul de fidelitate față de Biserica Ortodoxă Română, primind titlul de Doctor în Teologie.
La începutul săptămânii, pe 29 septembrie, a avut loc susținerea tezei DESPRE SENSUL VIEȚII. Un dialog actual cu filosofia pornind de la reflecțiile teologice ale Părintelui Profesor Dumitru Stăniloae, elaborată de prof. Ciprian Apostol la disciplina Teologie Morală.
Contribuie la dezvoltarea cercetării interdisciplinare în mediul universitar
Şcoala Doctorală de Teologie Ortodoxă funcţionează în cadrul Facultății de Teologie Ortodoxă „Sfântul Dumitru Stăniloae”, pe baza Regulamentului instituţional de organizare şi funcţionare a Studiilor Doctorale din Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi, în calitate de IOSUD (Instituție Organizatoare de Studii Universitare de Doctorat).
Înfiinţată prin Ordinul Ministerului Educaţiei şi Cercetării nr. 4544 din 23.09.2002, Şcoala Doctorală de Teologie reprezintă astăzi un reper instituţional de cercetare teologică avansată şi recunoscută atât la nivel naţional, cât şi internaţional.
Instituția îşi defineşte misiunea în acord cu principiile şi normele actuale ale cercetării teologice europene, în general, şi ale Ortodoxiei, în special. La nivel strategic, Şcoala Doctorală, prin proiectele sale de cercetare, își propune să contribuie la dezvoltarea cercetării interdisciplinare în mediul universitar, să formeze tineri teologi, capabili să elaboreze proiecte de cercetare, care să răspundă nevoilor pastorale și misionare ale Bisericii în societatea de azi și să păstreze valorile perene ale Ortodoxiei în dialogul interreligios și intercultural.
